EPIFIZA sau GLANDA PINEALA

Epifiza este o glanda endocrina misterioasa asociata cu cea de-a saptea chakra, denumita si glanda pineala. Epifiza se gaseste exact in centrul capului. Ea are forma unui con larg, de marimea unui bob de mazare, cantareste doar 0,16 grame si este situata la poarta de intrare dintre cel de-al treilea si al patrulea ventricul cerebral, fiind scaldata in fluidul cerebrospinal.

Glanda pineala a fost subiectul unor speculatii considerabile incepand de la greci si pana in ultimii ani. La mijlocul secolului al XVII-lea, Descartes considera ca ea este sediul sufletului ratiunii. Studiile moderne au pus in lumina faptul ca functionarea sa este implicata in ritmul circadian al corpului prin intermediul secretiilor ciclice si intermitente ale hormonului sau, melatonina. La anumite reptile sau amfibii, epifiza constituie un al treilea receptor de lumina localizat sub piele, in timp ce la oameni si mamifere ea ofera informatii asupra conditiilor luminoase exterioare prin intermediul unei legaturi neurale existente in ganglionul cervical superior (din ceafa). Desigur ca nu este singura informatie pe care o vehiculeaza.

Dezvoltarea recenta a osteopatiei craniosacrale a stabilit existenta unor unde fizice distincte care plutesc in fluidul cerebrospinal, fiind create de miscarile ritmice ale boltii craniene care includ musculatura si miscarile oaselor craniene. Osteopatii cranieni sunt antrenati sa simta aceste extinderi si contractii ritmice care exercita o presiune usoara asupra craniului si sa regleze ritmurile daca este necesar. Este evident ca pasul dintre palparea fizica si palparea energetica poate fi facut foarte repede de catre osteopatii suficient de sensibili. Astfel, doctorul John Upledger, fondator al unui institut la Palm Beach in Florida, actioneaza in acest sens de mai bine de zece ani. In Franta, Jean-Philippe Mathieu la Villeurbanne, Jean-Andre Gaunand la Nancy, Jean-Yves Noel la Saint-Malo si multi altii sunt capabili sa retraseze traumatismele din copilarie imprimate in tesuturi plecand de la palparea craniana si cea energetica. Gerard Sueur din Perigord, unul dintre osteopatii cei mai talentati ai generatiei sale a deschis calea unei viziuni globale a omului situata cu mult deasupra conceptiilor clasice despre corp. Toti acestia antreneaza literalmente sute de osteopati pe urmele lor.

Epifiza, sau glanda pineala, este situata intr-un canal vid, excelent punct de rezonanta pentru crearea oricarei vibratii sau oscilatii. Relatia pe care o intretine aceasta glanda atat cu ritmurile corporale cat si cu fluidul cerebrospinal ne permite sa presupunem ca ea ar putea fi foarte bine un emitator si un monitor vibratoriu sau oscilator in interiorul corpului si care furnizeaza o parte din pattern-ul general de control al ritmurilor fiziologice, in special la nivel endocrin.

Daca aceste unde actioneaza ca unde sonore sau sunt electromagnetice, plasmice, scalare sau reprezinta alte variatii ritmice de energie, toate aceste aspecte raman deschise pentru speculatii. Rezonantele energetice inerente formei moleculei hormonale, a melatoninei, ar putea totusi furniza unele indicatii, Melatonina are o forma si o structura unica pentru o molecula, total diferita de a oricarui alt hormon din corp. Ea este legata de serotonina, dopamina si alti neurotransmitatori. Prin extensie ne putem gandi ca dat fiind ca adrenalina si anoradrenalina au structuri similare si indeplinesc roluri analoge in sistemele nervos autonom si endocrin, melatonina (ca hormon) si serotonina (ca neurotransmitator) ar exprima o similitudine neutrala. Este de asemenea probabil ca rezonantele interne ale structurii melatoninei sa poata declansa un anumit numar de functii pineale ale unor pattern-uri de unde atomice sau oscilatii energetice nedetectate inca pana acum.

In excelenta sa lucrare, John Davidson dezvolta ipoteza conform careia epifiza ar putea fi un emitator si un receptor de pattern-uri energetice moleculare care guverneaza ritmurile fiziologice si este legata de sistemul neural endocrin prin intermediul unor mecanisme energetice inca nedescoperite. Si pentru ca ritmurile, pattern-urile si polaritatile sunt esentiale in orice sistem energetic, epifiza ar putea avea o functie unica deosebit de puternica.

Prezenta unei multitudini de alti hormoni in interiorul glandei pineale – glanda reprezentativa – pentru toate glandele endocrine majore si rolul sau in administrarea ritmurilor corporale ne permit sa presupunem eventualitatea unei rezonante moleculare in interiorul epifizei. Daca fiecare molecula este o armonica joasa vibratorie a unei energii mai inalte, iar hormonul este definit ca reflex al unei functii energetice deosebite, glanda pineala ar fi atunci in rezonanta cu energii mai inalte provenite de la chakre si pe care le-ar distribui in functiile celulare din intregul sistem endocrin. Astfel, epifiza ar putea fi un canal de pattern-uri energetice care devin ritmuri in materie prin intermediul oscilatiilor craniene in toate ritmurile corporale.

Desigur ca aceste ritmuri pot fi sesizate de catre osteopatul antrenat sa le perceapa (palparea craniana nu trebuie sa exercite 0 presiune mai mare de cinci grame). Mai pot interveni si alte ritmuri, fie electromagnetice, electrice, gravitationale sau orice alta forma de energie cu care inca nu suntem familiarizati. Caile de incrucisare ale sistemului nervos central aflandu-se sub creierul mijlociu (meet brain), epifiza sau glanda pineala are o pozitie perfecta pentru indeplinirea rolului de „radar” al energiilor subtile care se inchisteaza in materie pentru a fi ulterior distribuite in intregul sistem endocrin.

Dintr-un punct de vedere energetic, este probabil ca fiecare glanda endocrina sa-si preia vibratia predominanta de la chakra si tattwa asociate, vibratie modelata de diferitele petale si influentata intr-o masura mai redusa de celelalte energii tattwice.

Putem include si ventriculele cerebrale. Ele constituie un aranjament suprapus partial de tesuturi interconectate umplute cu lichidul cerebrospinal. Acest lichid care scalda epifiza si glanda pineala inconjoara si creierul intre interiorul peretelui cranian si cortexul cerebral. In general se considera ca el are un rol de protectie, nutritie si suport; si ca ar constitui de asemenea un mijloc de inlaturare a deseurilor metabolice. In plus, lichidul cerebrospinal este similar cu plasma sanguina, numai ca este mai putin concentrat, avand mai putin potasiu, mai putini ioni de calciu si mai putine proteine. Concentratia foarte inalta in sodiu, clorati si ioni de magneziu existenta in schimb ne face sa credem ca acest lichid este investit cu functia unor impulsuri vibratorii ale undelor purtatoare, care ar putea fi foarte bine pattern-uri energetice sub forma de hormoni neurali.

Cea de-a saptea chakra, chakra misticilor, poate fi foarte bine si chakra schizofrenicilor. Este o chakra legata de iluminare. Dupa spusele lui Ronald Laing, parintele anti-psihiatriei, misticii si schizofrenicii se regasesc in acelasi ocean (lichidul cefalorahidian). Dar acolo unde misticul inoata, schizofrenicul este dus de curent. Misticul este capabil sa retina si sa discearna viziunile de dincolo de viata si sa intre in starile de fericire, de Samadhi si de uniune, pe cand schizofrenicul nu realizeaza ceea ce i se intampla. El este in acelasi timp aici si dincolo. Aceasta dereglare a celei de-a saptea chakre este calificata delir mistic, si chakra trebuie reglata ca si glanda sa endocrina corespunzatoare, epifiza sau glanda pineala. Poate ca Descartes nu era prea departe de adevar atunci cand afirma in secolul al XVII-lea ca glanda pineala este sediul sufletului ratiunii. Cu toate acestea, calificativul pe care il acorda sufletului ni se pare exagerat.