DESPRE BANI

*

 Banul nu este cauza tuturor crimelor aşa cum se crede în general, Banul nu este decât un mijloc, un instrument. Numai omul, prin felul lui de a-şi satisface dorinţele, de regulă pe socoteala altora, face să apară intrigile, luptele, crimele. Eliminaţi banul, puneţi orice monedă în loc, şi atât timp cât omul este stăpânit de slăbiciuni, de dorinţe inferioare, de pasiuni, el se va găsi în faţa aceloraşi probleme.

 Deci nu banul este vinovat, ci omul care nu este luminat şi care nu ştie cum să se servească de el, pentru ce motiv şi în ce scop. Banul, în sine, nu este nici bun, nici rău, este neutru. Dacă posedă o oarecare putere, aceasta pentru că oamenii i-au dat-o. Dacă într-o zi ei vor hotărî să-i ia orice valoare pentru a o da în altă parte, aceleaşi tragedii, aceleaşi seducţii, aceleaşi elevaţii şi aceleaşi căderi se vor repeta. Atât timp cât banului i-a fost conferită valoarea, şi cum această valoare permite satisfacerea poftelor, toţi se concentrează asupra mijlocului de a obţine ceea ce au nevoie sau doresc, este normal, este natural. Dar s-ar putea găsi alte monezi de schimb. Poate, în viitor nu vor mai exista bani: moneda va fi dragostea... da, căci dragostea este o monedă superioară aurului.

 Este prea devreme însă ca omenirea să ajungă la asemenea concepţii, şi pentru că banul va rămâne aici încă o perioadă de timp, trebuie învăţat să gândim corect despre el pentru a nu cădea niciodată în greşeli. Trebuie ştiut cum să privim lucrurile, atâta tot. Nu este rău ca să posezi bani. Cum să-i ajuţi pe alţii, dacă nu ai bani? Aveţi dragoste în inimă, este bine, dar dacă nu aveţi decât dragoste, materialiceşte nu puteţi face nimic pentru a vă ajuta prietenii.

 Dar, vă vorbesc ca şi cum ar trebui să vă conving. Oh, la, la, ştiu că nu trebuie să-mi fac griji despre acest subiect: în mintea voastră, toţi veţi fi de acord, că trebuie să aveţi bani. Da, dar problema este de a şti cum să ne comportăm cu aceşti bani. De câte ori nu v-am spus: luaţi banii, puneţi-i într-o puşculiţă sau buzunar, dar niciodată în cap. Dacă îi veţi privi ca un ideal de atins cu tot preţul, dacă vă vor stăpâni, vă vor aduce multe necazuri şi veţi fi pierduţi. Daţi bani cuiva, care nu este stăpânul gândurilor, sentimentelor, al dorinţelor sale şi primul lucru care îl va face va fi să se folosească de ei, abuzând, până la degringoladă. Greşeala nu este de partea banului, el vă dă numai posibilitatea de a vă satisface dorinţele: dacă hrăniţi dorinţe urâte în inima voastră, nu banul este vinovat. Luaţi orice alt exemplu, petrolul, cărbunele, gazul... totul e la fel: puteţi să-l folosiţi construind sau distrugând. Şi dacă le folosiţi greşit, nu cei supuşi greşelii sunt vinovaţi, ci voi, care nu purtaţi lucruri frumoase în inimă. Concluzia este că, mai întâi trebuie să vă transformaţi voi înşivă pentru a ajunge să vă serviţi de bani, şi de tot ceea ce posedaţi, numai în scopul elevării voastre şi binelui umanităţii. În ziua când veţi reuşi, chiar dacă sunteţi bogat, nu veţi mai fi doborât: veţi realiza numai operele sublime după care sufletul vostru râvnea de multă vreme.

 Lăsaţi banului să-şi joace liniştit rolul său, ocupaţi-vă numai să vă îndreptaţi. De câte ori n-am auzit oamenii plângându-se: "Ah, banul este cauza tuturor nenorocirilor!”. Vorbesc aşa, pentru că nu-l au. Imediat ce-l obţin, totul diferă. Deci, în primul rând ei sunt stupizi nevăzând adevărata cauză a nenorocirilor, şi în al doilea rând, sunt de rea credinţă, două defecte teribile. Trebuie spus numai atât: "Ah, banul este necesar, minunat, cu condiţia să nu devin sclavul său!”. Căci, dacă vă ataşaţi prea mult de bani, veţi sacrifica tot ce aveţi mai bun în voi. Şi chiar când veţi avea aceşti bani, deoarece aţi şters cele mai bune calităţi care v-ar fi permis să gustaţi bucuriile şi plăcerile ce vi le-ar fi procurat bogăţia, nu le veţi mai simţi deloc. Iată pericolul: aţi zdrobit în voi ceva, acest element misterios care dă tuturor care îl gustă, savorile cele mai fine, cele mai subtile.

 Bineînţeles, este teribil să nu posezi nici bani, nici altceva. Dar dacă vi se dă să alegeţi între două situaţii: să posezi totul sau să pierzi capacitatea de a aprecia lucrurile, sau, dimpotrivă, de a nu avea nimic şi a păstra gustul, cea de-a două situaţie este de preferat, căci atunci când posedaţi gustul, la cel mai mic lucru care vă cade în gură, scoateţi strigăte de bucurie. Dacă trebuie să alegeţi, alegeţi mai bine gustul. Da, a putea păstra gustul, acesta este esenţialul. Dar acest gust al lucrurilor, numai lumina vi-l poate da.

 Atunci când găsiţi lumina, indiferent ce faceţi, mâncaţi, vă plimbaţi sau munciţi, simţiţi ca totul ia un gust delicios. Esenţialul, este deci de a învăţa a lucra cu lumina, de a înţelege ceea ce este lumina, altfel nu veţi înţelege nimic în viaţă. Totul este în lumină, şi dacă este un domeniu de aprofundat, acesta este lumina, ceea ce este ea, cum lucrează şi cum, de asemenea, trebuie să lucrăm noi cu ea.

 Şi iată acum, ceea ce ne revelează. Ştiinţa iniţiatică: aurul nu este altceva decât lumina soarelui condensată în străfundurile pământului de milioane de ani. Cei ce caută aurul au în interior o intuiţie obscură că el este lumina solară, şi că această lumină conţine viaţă, conţine dragostea... Deci cei care caută aurul au o justificare. Dar cei care îl caută prin intermediul luminii, au o şi mai mare justificare. Da, pentru că ei urmează calea directă pentru a găsi ceea ce alţii caută pe căi ocolite şi adesea periculoase.

 Instinctiv, oamenii caută aurul pentru că simt că el conţine un element divin, o chintesenţă ascunsă. Un Iniţiat nu caută aurul, el caută lumina căci ştie că atunci când va avea lumină, ea se va condensa în el şi el va deveni aur. Este mult mai bine decât a avea aur în buzunare sau în şifoniere. Veţi spune că n-aţi văzut niciodată un Iniţiat de aur... Aurul său este în interior, este lumina sa, chiar dacă nu o vedeţi. "Şi ce poate face el cu acest aur?”. Dumnezeule, ce ignoranţi sunteţi. Există sus, "magazine” unde cu acest aur el va cumpăra înţelepciunea, bucuria, pacea şi el se simte cu adevărat bogat încât nu se gândeşte decât cum să distribuie aceste bogăţii altora. În timp ce bogaţii, chiar şi cu lingourile lor de aur, putrezesc, mucegăiesc, sunt zdrobiţi, nefericiţi, solitari. Deci acest aur nu este suficient pentru a le asigura fericirea. Mă înţelegeţi sau nu?... Există realităţi care nu sunt cunoscute şi care trebuie cunoscute, şi nu numai cunoscute dar şi trăite, în asemenea fel încât să se obţină adevăratele comori. Este o întreagă disciplină. Veţi spune că acestea sunt baliverne? da, dar baliverne care se realizează!

 Şi vreţi să ştiţi cum dispune de aurul său un Iniţiat? Un exemplu: când cineva este bolnav, aceasta înseamnă că a comis greşeli şi trebuie să plătească pentru ele. Dar eu spun entităţilor celeste: "iubesc pe această persoană, pentru că a făcut lucruri bune pentru Fraternitate. Cât trebuie plătit?” Şi plătesc eu. Imediat persoana respectivă se vindecă. Ei da, acestea sunt realităţi, se poate plăti pentru cineva cu acest aur şi el se va vindeca. Atunci, dragii mei fraţi şi surori, este bine a căuta bogăţia, dar cu condiţia de a o căuta acolo unde se află cu adevărat, în chintesenţa ei, şi nu acolo unde este cristalizată, greoaie şi aproape inoperantă, pentru că acolo ea nu vă poate da esenţialul. Dacă trebuie să transportaţi casele voastre de bani printr-un deşert, veţi spune peste câtva timp: "Ah, Doamne, dacă cineva mi-ar aduce un pahar cu apă i-aş da toţi banii!”. Dar cum nu vine nimeni veţi muri de sete cu aur cu tot.

În timp ce dacă posedaţi celălalt aur, veţi bea, vă veţi potoli setea şi nu veţi muri. Aveţi bani şi aceşti bani vă deschid toate uşile. În lumea fizică, da, dar celelalte uşi, uşile păcii, fericirii, bucuriei, inspiraţiei, uşile tuturor calităţilor şi virtuţilor rămân închise. La ce vă poate fi de folos să aveţi toate celelalte uşi deschise când cele ale sanctuarului vă rămân închise? Mâncaţi, vă plimbaţi, munciţi fără nici o plăcere. În tot ceea ce faceţi nu găsiţi nici o bucurie: este semnul că uşile spirituale sunt închise. Ei bine, aceasta înseamnă că aţi înţeles viaţa şi valorile ei într-o manieră greşită.

* *

Nu trebuie împiedicaţi oamenii în a căuta bogăţia. Dar cei care o caută trebuie să ştie ceea ce au de făcut pentru a evita de a fi sfărâmaţi de greutăţi griji, angoase, bănuieli. Căci aceasta îi va aştepta dacă nu posedă lumină. Să fie bogaţi, dar fără a cădea în stările negative care sunt fidele urmăritoare ale celor ce se angajează pe acest drum. Să fie bogaţi, dar fără a leza pe alţii, şi mai ales să înveţe să facă să circule aceste bogăţii, să aibă plăcerea de a implica şi alte persoane în ele. Căci a da este un mod de a progresa. Dar există rareori obişnuinţa de a da. Mulţi au bogăţii imense pe care le păstrează pentru ei, şi culmea, sunt nefericiţi. Nu trebuie niciodată ca oamenii să fie împiedicaţi să se îmbogăţească, ci numai a-i învăţa să împartă aceste bogăţii cu alţii.

 Nevoia de a acapara a cauzat totdeauna oamenilor divizări şi masacre. Peste tot, chiar în familii unite, câte tragedii nu s-au întâmplat în probleme de moşteniri. Totdeauna lăcomia domină, şi iată de ce lumea nu îşi poate depăşi necazurile. Toate războaiele au la origine nevoia de a avea ceva în plus. Mobilul este întotdeauna de a lua ceva vecinului: bani sau pământuri... ca şi cum în viaţă n-ar exista decât bani şi pământuri pentru a te simţi bogat şi fericit! În realitate, Dumnezeu a distribuit totul tuturora: hrana, apa, aerul, căldura, lumina, şi în lumea subtilă prana, la fel ca tot felul de elemente benefice. Atunci de ce omul se simte încă sărac şi mizerabil? Pentru că nu ştie să atragă acele elemente şi să le absoarbă. Numai Iniţiaţii ştiu să atragă acele elemente şi să le absoarbă. Numai Iniţiaţii ştiu să găsească bogăţia peste tot în univers. Toţi ceilalţi gândesc că viaţa este săracă, că Domnul nu le-a dat nimic. Ba da, totul este împărţit cu largheţe, totul este la dispoziţia tuturor creaturilor, numai creaturile sunt slabe, leneşe, oarbe, stupide, şi de aceea rămân în sărăcie.

 Dumnezeu a împărţit totul în atmosferă, soarele, stelele, munţii, oceanele. El n-a păstrat nimic pentru El. Totul este la dispoziţia voastră, fără interdicţii. Interdicţiile sunt în voi pentru că nu sunteţi nici puternici, nici puri, nici inteligenţi. Dar în realitate tot ce aveţi nevoie este acolo. Priviţi lumina, căldura, spaţiul, stelele, totul este la dispoziţia voastră, dar voi nu ajungeţi niciodată să le folosiţi.

 Dumnezeu este drept şi mare, El n-a spus niciodată că bogăţiile îi aparţin, că sunt pentru unii şi pentru alţii. Nu. Dacă nu aţi fost capabili să profitaţi de ele, nu El este răspunzător. De aceea trebuie să studiaţi, să exersaţi, dacă nu încă multe încarnări veţi rămâne la fel de săraci şi mizerabili, şi veţi continua să-l acuzaţi pe Dumnezeu. Ceea ce mă uimeşte tot timpul, este de a vedea cum oamenii se limitează ei înşişi. Priviţi felul lor de a se hrăni: se mulţumesc să mănânce, să bea, să respire, adică de a se alimenta cu elemente solide, lichide, gazoase şi lasă la o parte elementul subtil: focul, lumina... Acesta este motivul pentru care se află în pericol: pentru că nu se hrănesc în mod convenabil. Pentru a se hrăni convenabil ei au nevoie de patru elemente. Şi cu adevărat, al patrulea element, focul, este elementul esenţial. De aceea este important de a vedea răsăritul soarelui dimineaţa pentru a absorbi acest foc şi această lumină care sunt acolo, dispensate în profunzime, în fiecare zi.

 De altfel, priviţi soarele. Există oare pe pământ o fiinţă a cărei lumină, dragoste, generozitate pot să se compare cu cele ale soarelui? Nu, atunci luaţi-l drept model şi puţin câte puţin intelectul vostru va primi lumina sa, inima voastră căldura sa, spiritul vostru puterea sa. Şi mai ales, la fel ca el, veţi da, veţi da... Majoritatea oamenilor au ca regulă de conduită cuvântul a lua. Ei sunt astfel educaţi şi toată cultura contemporană se află sub semnul de a lua. Nu se înţelege decât acest cuvânt... Ca şi ţăranul care a căzut într-o fântână. Un om trece pe acolo şi aude strigăte de ajutor: el se apropie, îl vede şi îi spune: "Dă-mi mâna ta!” Când aude cuvântul "a da", imediat ţăranul lasă mâna în jos şi preferă să rămână în fântână. când celălalt înţelese că era un avar inveterat care nu vroia să audă cuvântul a da, îi spuse: "Ia mâna mea.” Ah, cuvântul "a lua"!... Imediat, ţăranul întinse mâna şi a fost salvat. Cuvântul a lua îi convenea, dar a da, nu. şi dacă ar fi fost singurul. Oriunde merg, oamenii caută să ia câte ceva. Studiază, se întâlnesc, muncesc, se căsătoresc pentru a lua, spiritul lor este orientat tot timpul în această direcţie. De aceea peste tot unde merge fiinţa omenească nu emană nici lumină, nici căldura, nici viaţă: pentru că nu gândeşte decât să ia.

 Chiar şi în dragoste, când bărbatul şi femeia se caută, fiecare este preocupat de a lua ceva. Bărbatul vrea să toace viaţa femeii şi invers. Există cazuri în care ar fi mai bună despărţirea: ei încalcă legea iubirii. Veţi spune: "Dar ei se iubeau, erau împreună, se contopeau.” Nu, erau pentru a lua. Fiecare nu gândea decât să obţină anumite lucruri din partea partenerului său, să-l exploateze fără scrupule, fără menajamente. În loc să pună ceva bun în sufletul şi inima celuilalt, un elan, o viaţă, o inspiraţie, aşa fel ca acea fiinţă să se trezească şi să avanseze, dar nu, în fiecare zi se ia câte ceva, se mănâncă şi se bea pe săturate. Din cauza acestei mentalităţi întreaga lume este în pericol.

 Nu există nici o şcoală unde se învăţă oamenilor ştiinţa de a da, cu excepţia şcolii soarelui. Toate planetele iau. Numai soarele dă, de aceea trebuie să ne instruim la şcoala lui. El este singurul care ştie cu adevărat să dea, atunci de ce să nu-l iubim? Toate creaturile care ştiu să dea ceva bun, sunt iubite şi se simte atracţie către ele. În timp ce acelea care iau... după câtva timp fugi de ele pentru a te salva. De ce unii îşi închipuie că vor putea la nesfârşit să jefuiască pe alţii? Foarte repede ceilalţi vor observa şi îi vor abandona. Atunci gândiţi-vă şi veţi vedea cât de avantajos este de a dezvolta în voi tendinţa de a da.
 
OMRAAM  MIKHAEL  AIVANHOV