Înainte de a trece la întrebările propriu-zise, trebuie
să-ţi spun câteva lucruri despre modul în care mintea şi conştiinţa
interferează şi se conectează cu lumea în care trăim. Știm deja că mintea are
influenţă asupra corpului şi aş putea să-ţi vorbesc despre chimie, molecule şi
mecanismele prin care mintea modifică funcţiile creierului şi cum anume acestea
se transferă corpului fizic, neuronilor, glandelor şi productivităţii
hormonale, pentru a-ţi face o idee asupra modului în care mintea poate modifica
biologia. Dar există o idee mult mai importantă decât natura minţii, iar
aceasta ne este oferită de fizica cuantică.
În vechea fizică, cea newtoniană, se credea că un experiment
este pur obiectiv. Asta însemna că pot măsura parametrul A şi parametrul B şi pot
preciza interacţiunea dintre ele, de fiecare dată rezultatul fiind acelaşi.
Fizica newtoniană mai e numită și deterministă, deoarece poţi determina
rezultatul unui anumit eveniment dacă cunoşti suficient de bine etapele şi
reacţiile care au loc. Dar în acele etape şi reacţii nu s-a introdus efectul
observatorului sau al experimentatorului care le influenţează. Când a apărut
fizica cuantică, prin anii 1920, şi fizicienii au acceptat-o, ei au avut nevoie
de o nouă înţelegere a rolului vieţii. Au înţeles că cel care face experimentul
îi influenţează rezultatul. De exemplu, când sunt studiate, particulele au un
comportament atât material, cât şi energetic. Acest comportament are la bază
credinţa observatorului, deoarece atunci când el îşi manifestă dorinţa (şi
credinţa) să creeze un experiment prin care să evidenţieze prezenţa particulei
ca undă, rezultatul este un spectru de difracţie, iar dacă el îşi manifestă
dorinţa (şi credinţa) să demonstreze că e o particulă, rezultatul indică o
particulă materială. Ideea era că observatorul observă şi mai ales creează
realitatea. Această idee este foarte profundă. Se spune că „viaţa e un
experiment” iar tu eşti experimentatorul. Prin urmare, eşti în acelaşi timp şi
observatorul. Conform fizicii cuantice, tu eşti cel care influenţează şi
modifică viaţa din mediul care te înconjoară (nu doar corpul tău, ci şi
exteriorul lui). Astfel, gândurile tale nu sunt captive în mintea ta ca într-un
container. Ele influenţează tot ce te înconjoară. Aceasta este natura fizicii
cuantice.
Ei bine, fizica cuantică prezenta toate acestea în 1920.
Problema era că oamenilor de ştiință le era greu să le aplice în propria lor
viaţă, aşa că s-a luat o decizie arbitrară. Fizicienii au spus: „fizica
cuantică funcţionează numai la nivel atomic”. În felul acesta, ei îşi puteau
vedea liniştiţi mai departe de viaţa lor, deoarece fizica cuantică se aplica
particulelor şi nu oamenilor. Iar asta le făcea viaţa mult mai uşoară. Numai
că... nu era adevărat!
Mecanica cuantică se aplică la toate nivelele Universului.
Cosmologul Stephen Hawking a publicat un articol în 2006 împreună cu dr.
Herzog, despre fizica super-stringurilor. În acel articol a afirmat că
universul este influenţat de conştiinţa umană. Deci fizica cuantică ne oferă o
nouă înţelegere, şi anume: gândurile influenţează lucrurile care se manifestă
în Câmp.
David Bohm, un fizician renumit, a postulat ideea că
Universul există ca stare energetică. Totul este energie şi potenţial. El
anumit aceasta „ordinea implicită”, afirmând că atunci când oamenii își
folosesc conştiinţa şi mintea, ei produc o perturbare în câmp şi energia pură
se transformă sau colapsează în particule. Ceea ce spunea el, era că lumea
fizică este guvernată de „ordinea explicită”, o lume care devine reală atunci
când potenţialele de energie (sau „ordinea implicită”) colapsează în particule
sub influenţa gândurilor şi a conştiinţei.
Dacă ne apropiem acum de principiile care stau la baza
legilor fizicii cuantice, tu ești o parte a unui experiment numit Viaţă. Ești
în acelaşi timp un observator şi un creator. Marea întrebare este cât de mult
din aceste principii le deţii în viaţă? Ei bine, în 1920, fizicienii nu
deţineau niciunul din ele. Aşa că au dat vina pe atomi, fugind de ei înşişi
prin afirmaţia: toate acestea se aplică doar atomilor. Este cea mai convenabilă
afirmaţie pentru foarte mulţi oameni și în prezent.
Biofizicienii au afirmat: fizica Universului se bazează pe
conştiinţă. Universul este mental și noi îl creăm. Cei mai mulţi oameni nu pot
ajunge atât de departe, dar asta nu înseamnă că nu-i adevărat. Dacă îţi
focalizezi intenţiile asupra manifestărilor, atunci poţi controla legile
Universului.
Sunt mulţi oameni, precum yoghinii, care pot crea materie
din nimic, și sunt multe situaţii în care alterăm structura materiei din lumea
în care trăim. Mulţi vor gândi ceva de genul: asta nu poate fi adevărat! Ei nu
vor să creadă aşa ceva iar motivul este acela că, pentru a accepta aşa ceva, e
nevoie să-ți schimbi felul de-a fi. Ar trebui să recunoşti că dacă tu eşti
creatorul unei realităţi pe care o trăiești, atunci eşti şi responsabil de
lucrurile pe care le aduci în realitatea ta.
Foarte mulţi oameni nu au şi nici nu vor să aibă vreo
responsabilitate. Aşa că atunci când încerci să le povesteşti celor din jur,
chiar oamenilor de ştiinţă, că noi creăm această realitate prin intermediul
conştiinţei, ei vor spune din start NU. Acesta e răspunsul unor oameni comozi,
care vor să-şi trăiască viaţa fără să știe că ei contribuie la crearea
realităţii în care trăiesc.
Aceasta a fost o scurtă introducere pentru a te preveni
asupra unor aspecte înainte de a trece la întrebările propriu-zise. Aşadar,
cititorul trebuie să răspundă la întrebarea: de cât de mult adevăr doreşte el
să aibă parte în viaţă? Cel mai teribil adevăr este acela că noi ne creăm
realitatea în care trăim. Dar dacă vom spune că nu creăm decât lucruri mărunte,
pe care le prindem cu mâna şi le mutăm dintr-o parte în alta, este doar o
afirmaţie... şi într-un anumit context e adevărată, dar alţi oameni au o cu
totul altă capacitate de experimentare şi creaţie. În momentul în care ştii că
ai această capacitate, devii foarte puternic, deoarece devii conştient de modul
în care poţi influenţa creația. Dacă pretinzi că nu ești implicaţi în niciun
act de creaţie, înseamnă că trebuie să accepţi că ești o victimă, deoarece
altcineva a creat un anumit lucru. Dar fizica cuantică ne spune că nu există
victime. Noi toţi participăm la crearea realităţii şi a lumii.
Chestiunea e următoarea: dacă putem crea lumea, de ce nu
putem face miracole? Aici apare problema: tu nu ești singurul care creează ceva
în acest moment; mulţi alţi oameni îşi creează realitatea în acelaşi timp. Dacă
toţi ceilalţi, marea majoritate, cred în exact acelaşi lucru, ei creează mai
întâi un câmp de energie pe care se va susţine viitoarea formă de realitate, ce
va deveni realitate. Dacă tu crezi cu putere că eşti capabil de cu totul
altceva decât restul lumii, apar probleme, deoarece câmpul tău de energie nu e
la fel de puternic şi intens ca al celorlalţi. Aşa că ceea ce mi-ai povestit
despre lucrul pe care l-ai aplicat asupra ta şi faptul că există în localitatea
ta o mulţime de oameni care nu cred în aşa ceva, atunci ai avut nevoie de o
energie mentală colosală, mai mare decât cea a tuturor celorlalţi la un loc,
pentru a aduce o anumită formă de realitate în fiinţa ta. Toate aceste
manifestări se produc în funcţie de energiile vehiculate, deoarece vorbim aici
de intensităţi şi magnitudini, nu doar de simple teorii. Intensitatea
credinţelor fiecăruia sunt cuantificabile prin intermediul energiei câmpului
creat. Prin urmare, cu cât sunt mai mulţi oameni care cred în acelaşi lucru
(oricare ar fi el), cu atât mai puternic va fi şi câmpul. Dar dacă sunt puţini
oameni care cred sau vor să aducă în viaţa lor o asemenea experienţă, câmpul de
manifestare va fi slab. Cu alte cuvinte, dacă o minoritate afirmă şi arată
celorlalţi că-şi pot crea propria realitate, dar majoritatea nu crede în aşa
ceva, acea minoritate are mari dificultăţi în a-şi atinge scopul.
Deşi nu am fost crescut în religia creştină, aş vrea să
abordez chestiunea miracolelor făcute de Isus. El a creat pur şi simplu toate
acele lucruri despre care se povestește. Întrebarea este: cum a fost posibil?
Ei bine, în acele vremuri, când oamenii credeau în el ca fiind un creator,
atunci toţi credeau în unul şi acelaşi lucru. Aşa că ei îi dădeau puterea lor
lui Isus şi spuneau: creează tu, pentru ca noi să putem crede şi să fim de
acord. Aşa că toţi erau pe aceeaşi linie, toţi credeau că el putea face
miracole şi... bineînţeles că le făcea. Dar lucrul interesant pe care-l mai
spune Biblia e acela că exista un singur loc în care Isus nu putea face
miracole: oraşul lui natal. Când s-a întors acolo, a încercat să realizeze un
miracol. Dar localnicii îl cunoşteau, și în mintea lor el era doar fiul unui
dulgher, şi prin urmare nu puteau crede că e capabil de miracole. Tu, într-un
anume fel, vrei să aduci o idee în realitate, să creezi un miracol. Problema e
că eşti înconjurat de oameni care nu pot crede în tine. Problema cu
manifestarea unei anumite realităţi este cât de mulţi oameni sunt în acord cu
ceea ce faci. Iar următoarea chestiune este legată de gândurile care stau la
baza credinţelor pe care le manifeşti: credinţele tale te pot vindeca, te pot
reînnoi şi poţi face toate miracolele pe care le-a făcut Isus şi chiar mai mult
de atât. Aici intervine aspectul spiritual al problemei. Fizica cuantică a
venit și a spus că observatorul, experimentatorul, cel care manifestă
experimentul, îl creează în acea lume. Practic, ceea ce vrei tu, Cristian, este
să demonstrezi că aceste lucruri sunt cu adevărat posibile, dar în acelaşi timp
trebuie să admiți că restul oamenilor au mari dificultăţi în a crede și a fi de
acord cu ceea ce faci, deoarece ataci sistemul lor de credinţe. Răspunsul lor
va fi o respingere a sistemului tău de credinţe.
În concluzie, aş vrea ca tu şi cititorii tăi să înţeleagă un
lucru foarte important: Voi vă creaţi realitatea, lumea înconjurătoare şi
biologia din organismul propriu. Răspunsurile pe care ţi le voi da la întrebările
propriu-zise se vor baza pe această idee, deoarece primul nivel de creaţie este
mintea şi conştiinţa. Rolul nostru este de a-i aduce pe toţi oamenii la
aceleaşi valori spirituale, pentru că numai dacă vom acţiona colectiv, vom
putea crea orice vrem.
Bruce Lipton
Fragment din
corespondența cu Cristian Mureșan,
realizatorul
emisiunii „Știință și cunoaștere” - TVR Cluj
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu