Iluminarea

"Iluminarea inseamna a fi constienti ca suntem fiinte spirituale care traiesc o experienta umana"

Exista multe definitii ale Iluminarii, in functie de credinte, in functie de constiinta individuala sau a grupului care o explica. Toate au insa in comun ideea ca fiinta iluminata experimenteaza o stare permanenta de claritate in legatura cu ceea ce este real, depasindu-si Mintea (Ego-ul, dualitatea) si situandu-se stabil la nivelul trans-personal al Constientei.

Iluminarea spirituală este o experienţă divină esenţială care, împreună cu revelaţiile ample şi sublime pe care le aduce cu ea, fundamentează aproape toate textele spirituale esenţiale pe care se sprijină diferitele tradiţii ale înţelepciunii planetare. Există fiinţe umane care, în anumite condiţii, se trezesc subit sau, cu alte cuvinte, spontan la iluminarea spirituală, uneori fără nici un fel de pregătiri, prin graţia tainică a lui Dumnezeu.

Înţeleptul şi iluminatul indian Krishnamurti obişnuia să consemneze zilnic, în detaliu, asemenea experienţe misterioase în jurnalul său intim: “În clipa în care m-am trezit, azi dis-de-dimineaţă, am avut brusc o percepţie fulgerătoare,  care mi s-a revelat sub forma unei viziuni extatice ce părea fără sfârşit. Ea nu avea pentru mine nici origine, nici direcţie, ci părea să îmbrăţişeze simultan şi în totalitate toate viziunile, toate fiinţele şi toate lucrurile, deopotrivă. Ceea ce trăiam depăşea în imensitate fluviile, dealurile, munţii, pământul, orizontul şi toate creaturile. «Viziunea» aceea profund uluitoare era străbătută de o mirifică lumină penetrantă şi de o vibraţie a cărei rapiditate era pentru mine aproape incredibilă. Creierul meu, copleşit, parcă nici nu putea urmări ceea ce se întâmplă, iar mentalul dilatat într-o beatifică imensitate nu mai era capabil de o altă percepţie. Totul devenise pentru mine o diafană lumină pură, care, în fiinţa mea, era trăită ca o stare oceanică de seninătate irezistibilă.”

În Autobiografia sa faimoasă, marele yoghin Paramahansa Yogananda descrie şi el experienţa luminii divine, care în cazul lui a fost însoţită de o intensă stare de recunoştinţă. Iată ce relatează el: “Doamne Dumnezeule, m-am rugat eu atunci copleşit de această graţie, sunt eu mort, sau încă mai trăiesc? Un tulburător joc de lumini diafane apăru atunci în faţa privirii mele uimite. O vibraţie asemănătoare cu un murmur blând se transformă atunci în cuvinte: «Oare ce au de-a face viaţa şi moartea cu lumina eternă? Eu te-am creat în imaginea propriei Mele Clarităţi. Relativitatea vieţii şi a morţii aparţin visului, iluziei acestei lumi…»”

Această experienţă fundamentală, iluminarea spirituala constituie obiectivul esenţial al oricărei căi spirituale tradiţionale. Întreaga tradiţie a înţelepciunii este fondată pe această stare de trezire divină, sporadică la unii sau chiar permanentă la alţii, care sunt complet realizaţi din punct de vedere spiritual.

Cum se recunoaste un iluminat? In primul rand, trebuie distins între unele manifestări precum percepţia extrasenzorială, mediumitatea, amintirea vieţilor anterioare, ieşirea din corpul fizic (dedublarea), starea de transă etc. şi iluminarea spiriuală, sau cu alte cuvinte starea transpersonală. A pune, datorită ignoranţei, o fiinţă umană iluminată spiritual, pe picior de egalitate cu un medium, cu un senzitiv, cu un şaman, cu un vindecător ori cu un astrolog, este o greseala. Confuzia care încă mai persistă în această direcţie este oarecum firească, căci se ştie că marii yoghini sau mistici prezintă adesea toate aptitudinile parapsihologice; cum aceste puteri paranormale se manifestă uneori în exterior şi sunt prin urmare vizibile, spre deosebire de anumite stări spirituale interioare foarte înalte care sunt invizible, marea majoritate a oamenilor nu le sesizează în general şi cel mai adesea ei nu apreciază decât aspectele superficiale, care îi impresionează până într-atât încât cel mai adesea ei nu ajung să sesizeze esenţialul. Manifestările parapsihologice apar atunci ca o consecinţă firească a lărgirii uluitoare a câmpului de conştiinţă şi ele sunt în asemenea cazuri un rezultat al dizolvării barierelor Ego-ului, care evidenţiază trecerea la o altă stare de conştiinţă.

În toate aceste manifestări, la fel ca şi în lumea fizică propriu-zisă, mai există încă relaţia obiect-subiect. Iată ce vreau să spun atunci când, spre exemplu, eu privesc foaia de hârtie pe care scriu: există un subiect (eu) care observă obiectul numit foaie de hârtie şi care acţionează apoi asupra lui (obiectului) prin intermediul maşinii de scris. În mod similar, dacă am trairi astraliste de genul: eu văd o fantomă, dacă am un anumit vis, dacă văd cu anticipaţie viitorul unei singure persoane, atunci există un subiect care percepe toate aceste imagini. Egoul (sau, cu alte cuvinte, observatorul) există deci deopotrivă atât în psihologie cât şi în parapsihologie.

La nivel transpersonal sau cu alte cuvinte în cazul unei stări profunde de iluminare spirituală, această distincţie dispare complet; fantasma separarii care este întreţinută de Ego se dizolvă în totalitate, întocmai aşa cum dispare un miraj. Aceasta nu înseamnă cumva că fiinţa umană iluminată spiritual nu mai percepe fenomenele fizice sau parapsihologice, ci că la nivelul ei aproape că nu mai există o discriminare sau judecată relativă; toate fenomenele sunt atunci pentru ea exact ceea ce ele sunt: nişte aparenţe. Ele sunt precum ceea ce nouă ne apare într-un vis sau, analogic vorbind, ele sunt pentru ea precum imaginile care sunt proiectate pe ecran într-un film. Atât subiectul cât şi obiectul percepţiei nu mai sunt şi nu mai reprezintă atunci decît nişte aparenţe, care se prezintă ca nişte miraje indisociablie ale Constiintei care neîncetat le compune şi în care ele toate se desfăşoară şi apoi dispar.

Prin urmare, atâta timp cât încă mai există separare, discriminare, judecată, observare, constatare, încă ne mai aflăm şi în mod indubitabil mai existăm la un nivel personal în care Ego-ul nu a fost depăşit.

Atunci când cu adevărat nu mai există nici un fel de discriminare subiect-obiect şi când cu adevărat realizăm că nu mai există nici un fel de dualitate, indiferent de ce natură ar fi ea, inclusiv discriminarea între personal şi transpersonal, atunci şi numai atunci putem recunoaşte că EXISTĂ adevăratul “transpersonal”, acela care depăşeşte chiar şi discriminarea între relativ şi absolut. În ultimă instanţă, în cazul trăirii transpersonale, nici nu putem măcar să vorbim de o experienţă sau de o trăire holistică a realului, căci numai acolo “subiectul” (experienţei) nu mai poate fi atunci de loc distins de realul văzut ca obiect, sau de experienţa ori de trăirea sa.

De fapt, atunci se poate spune că parcă nu mai există cu adevărat decât Constiinta care se percepe pe ea însaşi; dând naştere unui fel de autoscopie a Fiinţei, sau altfel spus că cel în cauză asistă detaşat la ceea ce am putea numi o holoscopie. Fiinţa umană iluminată spiritual se contemplă prin urmare doar pe sine însuşi, atunci când noi ceilalţi credem, numai datorită iluziei separarii care este intretinuta de Ego, că privim un obiect sau o altă fiinţă umană. 

Iata o parte din manifestarile trairii transpersonale, experimentate de cei stabilizati in starea de iluminare:

Sentimentul beatific de dizolvare completă a Eu-lui. Fiinţa umană îşi dă atunci într-un mod copleşitor seama de caracterul limitat, cu totul iluzoriu al Ego-ului şi se detaşează în totalitate de identificarea sa cu corpul fizic.

Trăirea nonduală. Dispare aproape în întregime difuncţia eu-lume exterioară, sau interior-exterior. Apare în schimb sentimentul copleşitor de unitate deplină şi continuă cu totul, de continuitate ce există permananet dincolo de aparenta discontinuitate.

Sentimentul paradisiac al inefabilului. Această trăire sublimă şi uluitoare nu poate fi descrisă în cuvinte. Există atunci doar senzaţia clară că orice cuvânt sau orice tentativă de descriere a acestei stări extraordinare nu ar face decât să o limiteze şi să o schilodească.

Realitatea ultimă. Convingere de nezdruncinat, indiscutabilă că trăirea respectivă reprezintă cu adevărat realitatea absolută, ea ni se dezvăluie în mod tainic ca fiind cu mult mai mult decât toate trăirile cotidiene.

Atemporalitatea. Descoperirea uluitoare a caracterului relativ al celor trei dimensiuni ale timpului (trecut, prezent, viitor). Timpul aproape că nu mai există; orele şi zilele ne apar adeseori ca fiind echivalentul unui minut.

Caracterul paradoxal. Logica formală este aproape în totalitate depăşită; în cazul iluminării spirituale vidul nu mai este deloc vid, ci ceva plin şi beatific, întregul se regăseşte reflectat în parte, partea se află intim integrată în întreg, lucrurile, fenomenele şi fiinţele există şi nu există în acelaşi timp etc.

Aconceptualitatea. Gândirea conceptuală în cazul iluminării spirituale este percepută ca fiind un obstacol. Trăirea transcende complet acest tip de gândire, înţelegerea TOTALĂ este acum instantanee şi nu filtrată prin concepte.

Prezenţa. Sentimentul beatific al ominprezenţei, al unei prezenţe atotcuprinzătoare care îmbrăţişează totul şi care se regăseşte pretutindeni în acelaşi timp, dar care cu toate acestea nu este nici interioară, nici exterioară. Această prezenţă tainică este simultan resimţită ca fiind profund sacră sau divină.

Luciditate deplină. Fiinţa umană respectivă “trăieşte” atunci simultan pe două planuri, cel al Absolutului şi cel al fenomenelor, depăşind însă în mod armonios această dihotomie. Percepţia sa este deplină şi nimic nu mai scapă acestei trăiri extraordinare.

Mişcarea cosmică (Macrocosmica) este atunci conştientizată ca fiind oglindită în propria sa fiinţă. În virtutea caracterului profund atemporal al trăirii, există o percepţie imediată (care este generată datorită acestei oglindiri) care este reflectată în mod inefabil în propriul său univers lăuntric (Microcosmos), atât al ciclurilor cosmice cât şi a caracterului lor relativ.

Spaţiul deschis. Vacuitatea spaţiului, care totuşi pentru fiinţa umană iluminată spiritual nu este niciodată gol, este acum percepută ca fiind ceea ce “compune” în mod tainic toate fenomenele, inclusiv manifestările vitale, psihice şi mentale; acest spaţiu nu mai are pentru ea nici un fel de graniţă.

Lumină. Trăirea copleşitor beatifică are o luminozitate mirifică, infinită ce înglobează totul şi care este pe drept cuvânt considerată a fi Logosul lui Dumnezeu (Sursa) sau iubirea Sa. Uneori ea devine prin intensitatea ei insuportabilă şi orbitoare (mai ales pentru cei care încă mai au în fiinţă impurităţi).

Luminozitatea mirifică, tainică a corpului fizic. Corpul iluminatului spiritual este adesori perceput de către alte fiinţe umane suficient de senzitive sau care sunt clarvazatoare ca iradiind o tainică şi diafană lumină fulgurantă, care în unele situaţii apare ca fiind orbitoare.

Instantaneitate. Atunci când trăirea stării de iluminare spirituală nu a devenit încă permanentă, ea survine în unele situaţii într-o manieră subită şi imprevizibilă.

Evenimentele posterioare primei experienţe a stării de iluminare spirituală. Apar: tendinţa de detaşare completă, schimbarea aproape totală a sistemului de valori, dispariţia pentru totdeauna a fricii de moarte, dezvoltarea extraordinară a iubiri şi compasiunii. 

Fie ca traiesti o stare permanenta de iluminare sau doar stari temporare (samadhi), ceea ce iti va fi definitoriu este starea de profunda liniste interioara si claritate. Din acea pace abisala apar inocenta si bucuria Vietii, care este traita numai in Prezent, in fiecare moment de Acum.

Iluminatii sunt singurii pe pamant care traiesc fericirea ca stare plenara permanenta. Ei au libertatea de a crea, din spatiul Fiintei, orice, deoarece se joaca cu iluziile si formele fara a fi prinsi in capcana lor. Iata cum explica Enoch Tan aceasta in "Secretele vietii si ale realitatii:

˝Iluminarea inseamna sa vezi dincolo de iluziile vietii si sa stii ce este cu adevarat realitatea. Atunci cand esti iluminat, ai tot ceea ce iti doresti. Asta, pentru ca stii adevarul despre tot ceea ce este si stii ce inseamna cu adevarat sa ai ceva. Este o ironie a vietii ca oamenii care cauta bunurile materiale si doresc sa le aiba inainte de-a se gandi la iluminare nu obtin nici una, nici alta, iar aceia care ating mai intai iluminarea au si reusita materiala. Cei lipsiti de dorinte isi realizeaza toate dorintele.

Sa fii lipsit de dorinta nu inseamna sa nu ai nicio dorinta, ci inseamna sa nu fii atasat de nici o dorinta. Atasamentul este cauza intregii suferinte. Suferinta este o  ardere necontrolata a energiei emotionale. Cu cat suferi mai mult, cu atat mai multa suferinta atragi. Eliberarea atasamentelor este modalitatea de-a pune capat tuturor suferintelor.

Atunci cand sunteti atasati, va aflati intr-o stare de dorinta si de lipsa. Cand sunteti detasati, va aflati intr-o stare lipsita de dorinta. Iluminarea inseamna sa stiti motivul pentru care a fi detasati va ajuta sa va realizati  dorintele.

Realitatea fizica este o iluzie creata de Constienta pentru a se redescoperi pe sine. Este o iluzie faptul ca nu aveti deja ceea ce va doriti, pentru ca, in realitatea spirituala, aveti deja tot ceea ce va doriti. Realitatea fizica este un loc in care sa manifestati orice rezoneaza cu voi in  realitatea voastra spirituala. Cand sunteti atasati, rezonati cu neadevarul spiritual ca nu aveti ceea ce va doriti.

Cand sunteti detasati, rezonati cu adevarul spiritual ca aveti deja tot ce va puteti dori. Va eliberati fiind detasati din punct de vedere emotional de alegerile voastre. Multi oameni nu reusesc sa obtina ceea ce isi doresc pentru nu isi permit sa fie liberi sa aiba obiectul dorintei lor.

Atunci cand va atasati de alegeri, va prindeti singuri in capcana. Va ganditi ca ar trebui sa functioneze intr-un anumit mod, in loc sa va permiteti sa porniti in alta directie. Detasarea de alegeri va da adevarata libertate de-a alege. Sunteti capabili sa alegeti din nou in orice moment si sunteti liberi sa faceti o alta alegere, daca asta doriti. Detasarea de alegeri este secretul flexibilitatii! [...]

Sa fii liber de atasamente inseamna sa fii liber. Sa aveti relatiile pe care vi le doriti vine tot din iluminare. Ceea ce o femeie doreste cu adevarat este un barbat iluminat. El este un om care isi intelege trairea adevarata ca spirit liber. Este liber sa se exprime in fata ei si este liber de orice mod in care ea l-ar putea afecta. Sa fie detasat este o calitate atractiva care il face pe barbat sa fie de necontrolat de catre o femeie. Nefiind definit de factori externi, el devine sigur de sine. Este capabil sa iubeasca fara teama si fara atasamente. Iubirea iluminata inseamna sa iubesti asemeni unui zeu. Cei care sunt iluminati obtin ceea ce isi doresc profitand de miscare si schimbari, fie ele pozitive, fie negative. Nu mai conteaza pentru ei daca actiunile sunt in crestere sau in scadere. Au strategii pentru a face bani in oricare dintre cele doua situatii. Nu mai conteaza pentru ei daca o anumita persoana ii place sau nu, daca partenerul lor este sau nu multumit de ei. Acesti oameni isi permit sa se bucure de intreaga fericire si de intreaga energie pozitiva pe care le traiesc, de oriunde si de la oricine ar veni, oricand.

Manifestarea iluminata a dorintelor voastre inseamna sa obtineti esenta a ceea ce va doriti fara sa fiti atasati de forma sau de calea pe care o obtineti. Aceia care sunt atasati de forma sau cale vor suferi din ce in ce mai mult si vor avea din ce in ce mai putina stima de sine. In acelasi timp, cei care nu sunt atasati vor putea sa se bucure de din ce in ce mai multe lucruri care le fac placere in viata si vor avea din ce in ce mai mult respect de sine. Cei care au mai mult respect de sine sunt mai capabili sa aiba succes si relatiile pe care si le doresc in comparatie cu ceilalti. Libertatea de atasamente este si motivul pentru care cei bogati devin si ma bogati, iar cei fericiti devin si mai fericiti, in timp ce saracii devin si mai saraci si cei nefericiti devin din ce in ce mai nefericiti. A avea vine din a fi. Cand sunteti detasati, rezonati cu a avea. Cand sunteti atasati, rezonati cu a nu avea. Din acest motiv s-a spus dintotdeauna ca poti avea ceea ce iti doresti  doar atunci cand nu iti mai doresti acel lucru. Nu inseamna sa nu ti-l doresti, ci sa nu te mai afli in starea de-a dori.

Tot ceea ce ne dorim este pace si binecuvantare. Credem ca, atunci cand vom avea toate bunurile pe care ni le dorim, vom avea pace si binecuvantare. Dar gandim asta pentru ca nu stim, de fapt, ce inseamna pacea si binecuvantarea. In realitate, pacea si binecuvantarea ne aduc orice altceva avem nevoie in viata.

Pacea reprezinta transcendenta totala. Binecuvantarea este o fericire fara cusur. Atunci cand transcedem toate iluziile lumii materiale ne aflam intr-o stare de pace in care putem manifesta tot ceea ce ne dorim. Atunci cand nu avem atasamente, avem o fericire pe care nu o putem pierde.

Iluminarea este cheia universala. Cei neiluminati pot intreba ce are de-a face iluminarea cu banii sau cu gasirea partenerului ideal. Raspunsul este ca are absolut totul de-a face. Atunci cand esti iluminat realizezi ca nu este vorba despre a avea un lucru sau altul, ci despre a sti ce este realitatea si cine esti tu cu adevarat. Apoi, din spatiul cunoasterii si al fiintei, sunteti liberi sa creati orice va doriti.

Sunteti liberi sa va jucati cu iluziile fara a fi prinsi in capcana lor, pentru ca, pana la urma, chiar asta este – un joc!˝