Dincolo de mintea ganditoare
· Conditia normala a omenirii: pierduta in ganduri
· Mai toti oamenii isi petrec intreaga lor viata inchisi si limitati de propriile lor ganduri. Ei nu trec niciodata dincolo de spatiul
ingust, creeat mental, de acel sentiment de sine paralizat, particular care este conditionat de trecut.
· In voi, ca si in fiecare fiinta umana, se afla o dimesiune a constiintei mult mai adanca decat gandirea. Ea este adevarata
esenta, a ceea ce sunteti voi cu adevarat. I-am putea spune prezenta, constiinta nelimitata, sau constiinta neconditionata. In
invataturile vechi, ei I se spune Hristos din interiorul nostru sau natura noastra de Buddha.
· A gasi aceea dimensiune va elibereaza pe voi si lumea de suferinta care este adanc prinsa in voi si in ceilalti, pentru ca
,,micul eu” fabricat mental este tot ceea ce voi cunoasteti si va determina viata. Iubirea, bucuria, veselia, creativitatea si pacea
cea mai adanca nu pot apare in viata vostra decat numai prin aceea dimensiune a constiintei neconditionate.
· Daca veti putea vedea si recunoste chiar si ocazional gandurile ce trec prin mintea voastra ca fiind doar ganduri si daca voi
veti putea observa propriile emotii mentale ale tiparelor voastre reactive, si puteti sa le vedeti ca un martor, chiar in momentul
in care se intampla asta, chiar atunci, aceea dimensiune profunda, se iveste in voi si iese la lumina, constiinta nelimitata in
care toate gandurile si emotiile se intampla – spatiul interior fara timp in care continutul vetii noastre se dezvaluie.
· Suvoiul gandirii are o enorma enrgie, si de aceea va poate trage in el, usor. Fiecare gand pretinde ca totul conteaza si are o
mare importanta. Si cauta sa va prinda intreaga atentie – complet.
· Iata o noua practica spirituala pentru voi: nu va luati gandurile prea in serios.
· Cat de usor este pentru oameni sa ajunga sa fie captivi in inchisoarea conceptelor lor.
· Mintea noastra in dorinta ei de a cunoaste, de a intelege si de a controla, se inseala asupra gandurilor si punctelor de vedere
despre adevar. Ar trebui sa spuna: este ceea ce este. Si ar trebui sa fii mult mai deschis decat gandirea ta pentru a realiza ca
atunci cand cauti o explicatie a vietii tale sau a altcuiva, si vrei sa intelegi cu mintea comportamentul cuiva si il analizezi, sau
atunci cand judeci o situatie anume, nu este nimic altceva decat un punct de vedere, una din multele perspective posibile. Nu
este nimic altceva decat o increngatura de ganduri. Dar realitatea este unita si intreaga si in ea toate lucrurile sunt
interconectate astfel incat nimic nu exista in sine insusi si datorita lui insusi. In realitate, fragmentele de gandire taie acest
spatiu de lucruri legate unele de altele, le taie in bucati de concepte.
· Mintea ganditoare este folositoare si o unealta puternica, dar este si foarte limitativa atunci cand va controleaza complet viata,
si nu mai realizati ca ea este numai un mic aspect al constiintei neconditionate care sunteti voi in esenta.
· Miracolul nu este un produs al mintii. Intelegerea adanca care este un miracol, apare prin simplul fapt al acordarii complete a
atentiei voastre cuiva sau unui lucru. Atentia este inteligenta primordiala, constiinta insasi. Ea dizolva barierele create de
gandirea conceptuala si cu asta vine si recunoasterea faptului ca nimic nu exista prin sine insusi. Ea intalneste observatorul,
iar ceea ce este observat este chiar campul unificat al constiintei. Este vindecatorul separarii.
· De fiecare data cand esti scufundat in gandirea compulsiva, tu fugi de ceea ce este. Si nu vrei sa fii acolo unde esti. Aici si
acum.
· Dogmele religioase, politice si stiintifice apar din credinta eronata cum ca gandirea poate constrnge si controla realitatea sau
adevarul. Dogmele sunt inchisori conceptuale colective. Si lucrul ciudat este ca oamenii isi iubesc temnita lor pentru ca le da
un sentiment de securitate si o falsa intelegere - acel ,,eu stiu asta”…
· Nimic nu produce mai multa suferinta umanitatii decat dogmele ei. Este adevarat ca fiecare dogma se naruie mai curand sau
mai tarziu, pentru ca realitatea ii va scoate pana la urma in evidenta falsitatea. Pana la urma iluzia fundamentala care tine
locul a ceea ce este, va fi si ea inlaturata. Care este aceasta iluzie de baza? Identificarea cu gandul.
· Terapia spirituala este trezirea din visul gandirii.
· Realitatea constiintei este mult mai vasta decat poate fi inteleasa cu mintea. Numai atunci cand nu mai credeti deloc in ceea
ce ganditi, numai atunci faceti un pas in afara gandirii si veti putea vedea clar, faptul ca ganditorul nu este ceea ce sunteti voi.
· Mintea exista intr-o stare continua de ,,nu este destul”, si intotdeauna este lacoma dupa mai mult. Cand te identifici cu mintea
te plictisesti si vrei sa te odihnesti foarte repede. A se plictisi inseamna ca mintea are o foame dupa mai multi stimuli, mai
multa hrana pentru gandire, dar foamea ei nu este satisfacuta niciodata.
· Cand esti plictisit, atunci poti sa satisfaci foamea mintii luand o revista, dand un telefon, sau butonand televizorul, navigand
pe internet, mergand la cumparaturi, sau si asta nu este nenormal, transferand sentimentul de lipsa si nevoia mintii de mai
mult, la corp, indopandu-l regulat cu mai multa hrana. Sau poti sta asa, plictisit, adunandu-te si doar sa observi cum este cand
esti plictisit, odihnindu-te si doar sa obesrvi. Si stai asa in reapos. Atunci cand aduci constiinta in aceasta traire, deodata,
apare un spatiu si o liniste, asa cum stai tu acolo. La inceput mai putina, dar odata cu cresterea sentimentului interior de
spatiu, senzatia de plictiseala va incepe sa se diminueze din intensitate si din semnificatie. Asa ca,… chiar si plictiseala va
poate invata cine sunteti si cine nu sunteti voi.
· Si atunci veti descoperi ca un om plictisit nu este ceea ce pare a fi. Plictiseala, mania, intristarea, sau teama nu sunt ceea ce
sunteti voi in esenta. Ele sunt conditionari ale mintii umane. Ele vin si pleaca.
· Nimic din ceea ce vine si pleaca nu sunteti voi!
· Sunt plictisit. Cine stie asta? Sunt suparat, trist si mi-e teama. Cine stie asta? Voi sunteti cel ce stie, nu conditionarile.
· Orice fel de prejudiciu, va inplica intr-o identificare cu mintea ganditoare. Asta inseamna ca voi nu mai puteti vedea cealalalta
fiinta umana deloc, ci priviti numai la propriul concept care intruchipeaza acel om. Asa ca, a reduce viul, o alta fiinta la un
concept, este deja o forma de violenta.
· Gandirea care nu este inradacinata in constiinta libera devine disfunctionala si se sutine doar pe sine. Iar lipsa inteligentei
totale, lipsa miracolului din viata noastra este extrem de periculaosa si distructiva. Aceasta este de fapt starea ,,normala” a
aproape intregii omeniri. Apoi, amplificarea gandirii prin stiinta si tehnologie, care in sine nu este nici buna nici rea, dar are
totusi consecinte distructive, pentru ca prin ele prea des gandirea este orientatata in afara, la ceea ce se intampla, si de aceea
nu are radacini in constiinta neconditionata.
· Urmatorul pas in evolutia umanitatii este sa transcezi gandirea. Aceasta este acum cea mai urgenta sarcina a noastra. Asta nu
inseamna sa nu mai gandesti deloc, ci doar simplu, sa nu te mai identifici cu gandul pentru a nu mai putea fi posedat de el.
· Simte energia din interiorul corpului tau. Atunci imediat zgomotul mental incetineste si pana la urma inceteaza. Simte aceasta
energie in bratele tale, in picioare, in abdomen si in pieptul tau. Doar simtiti viata care sunteti, viata care anima trupul.
· Atunci corpul vostru devine, am putea spune o usa deschisa spre un sentiment adanc de viu care este in spatele emotiilor
fluctuante si a gandirii voastre.
· Este o stare de viu in voi, pe care o puteti simti cu toata fiinta voastra, nu numai in cap. Fiecare celula este vie, in aceasta
prezenta, care este tot ce exista, si in care voi nu mai aveti nevoie sa ganditi. Uneori, in aceea stare, daca gandul mai este
necesar pentru ceva scopuri practice, el este acolo. Mintea mai poate inca sa opereze, si ea va lucra chiar minunat atunci cand
marea inteligenta care sunteti voi in esenta o va folosi si se va exprima pe sine prin ea.
· Nu ar trebui sa treceti cu vederea perioadele de pauza in care voi sunteti constienti, dar fara ganduri – ele apar uneori in mod
natural si spontan in viata voastra. Puteti fi angajati intr-o activitate normala, sau sa va plimbati prin camera, sau sa asteptati
la casa de bilete a aeroportului, si atunci,… sa stati asa, intr-o stare de completa prezenta fara minte,… gandurile fiind atunci
inlocuite cu aceasta stare de constiinta a prezentei. Sau puteti sa stati,… fara sa faceti nimic, doar uitandu-va la cer, spre
exemplu, sau ascultand pe cineva si asta fara sa aveti nici-un comentariu intern, mental. Atunci perceptiile voastre vor deveni
clare ca si cristalul, neumbrite de ganduri.
· Pentru minte, toate lucrurile astea nu sunt importante, pentru ca ea are ceva mult mai important la care sa se gandeasca. Si
deasemenea lucrurile acestea nu pot fi memorate si de aceea s-ar putea sa nu le observati si sa le treceti cu vederea, pentru ca
ele deja se intampla.
· Adevarul este ca lucrul acesta este de fapt cel mai important lucru care vi se poate intampla in viata voastra. El este inceputul
unei schimbari si a unei treceri de la gandire la constiinta prezentei.
· Obisnuindu-va cu starea de ,,a nu sti nimic” aceasta stare va va conduce dincolo de minte pentru ca gandirea cauta
intotdeauna sa concluzioneze si sa interpreteze. Si ii este teama de a nu sti nimic. Asa ca atunci cand veti accepta sa nu mai
stiti nimic, chiar atunci, in clipa aceea, voi veti trece dincolo de minte. Si atunci o cunoastre adanca care nu este canceptuala
iese la suprafata, in aceea stare.
· Creatiile artistice, sportul, dansul, invatatul, cansilierea – tot ce este mai bun in orice stiinta se obtine in momentul cand
mintea ganditoare nu mai este deloc inplicata, sau are doar un loc secundar. Atunci, o putere si o inteligenta infinit mai mare
decat voi si totusi una in esenta cu voi, este ceea care se exprima atunci, creend. Si nu mai este si nici-un proces de decizie, -
de cum sa se faca lucrurile - se intampla numai o actiune potrivita, si voi nu sunteti cel ce o faceti. Maretia vietii este opusul
controlului. Numai atunci voi va aliniati de fapt, cu aceasta constiinta minunata. In clipa aceea, ea este ceea care actioneaza,
vorbeste, sau face ceva.
· Un moment de pericol poate aduce la o oprire temporara a curgerii gandurilor si lucrul acesta va va da gustul a ceea ce
inseamna sa fii prezent, alert si treaz.
· Adevarul este infinit mai cuprinzator decat poate mintea noastra sa cuprinda. Si nici-un gand nu poate cuprinde Adevarul. In
cel mai bun caz, poate doar sa indice spre el. De exemplu, se spune: ,,toate lucrurile sunt una”. El este un indicator, nu o
explicatie. Sa intelegi aceste cuvinte, inseamna sa simti in adancul sufletului tau, adevarul spre care ele arata.
· Mai toti oamenii isi petrec intreaga lor viata inchisi si limitati de propriile lor ganduri. Ei nu trec niciodata dincolo de spatiul
ingust, creeat mental, de acel sentiment de sine paralizat, particular care este conditionat de trecut.
· In voi, ca si in fiecare fiinta umana, se afla o dimesiune a constiintei mult mai adanca decat gandirea. Ea este adevarata
esenta, a ceea ce sunteti voi cu adevarat. I-am putea spune prezenta, constiinta nelimitata, sau constiinta neconditionata. In
invataturile vechi, ei I se spune Hristos din interiorul nostru sau natura noastra de Buddha.
· A gasi aceea dimensiune va elibereaza pe voi si lumea de suferinta care este adanc prinsa in voi si in ceilalti, pentru ca
,,micul eu” fabricat mental este tot ceea ce voi cunoasteti si va determina viata. Iubirea, bucuria, veselia, creativitatea si pacea
cea mai adanca nu pot apare in viata vostra decat numai prin aceea dimensiune a constiintei neconditionate.
· Daca veti putea vedea si recunoste chiar si ocazional gandurile ce trec prin mintea voastra ca fiind doar ganduri si daca voi
veti putea observa propriile emotii mentale ale tiparelor voastre reactive, si puteti sa le vedeti ca un martor, chiar in momentul
in care se intampla asta, chiar atunci, aceea dimensiune profunda, se iveste in voi si iese la lumina, constiinta nelimitata in
care toate gandurile si emotiile se intampla – spatiul interior fara timp in care continutul vetii noastre se dezvaluie.
· Suvoiul gandirii are o enorma enrgie, si de aceea va poate trage in el, usor. Fiecare gand pretinde ca totul conteaza si are o
mare importanta. Si cauta sa va prinda intreaga atentie – complet.
· Iata o noua practica spirituala pentru voi: nu va luati gandurile prea in serios.
· Cat de usor este pentru oameni sa ajunga sa fie captivi in inchisoarea conceptelor lor.
· Mintea noastra in dorinta ei de a cunoaste, de a intelege si de a controla, se inseala asupra gandurilor si punctelor de vedere
despre adevar. Ar trebui sa spuna: este ceea ce este. Si ar trebui sa fii mult mai deschis decat gandirea ta pentru a realiza ca
atunci cand cauti o explicatie a vietii tale sau a altcuiva, si vrei sa intelegi cu mintea comportamentul cuiva si il analizezi, sau
atunci cand judeci o situatie anume, nu este nimic altceva decat un punct de vedere, una din multele perspective posibile. Nu
este nimic altceva decat o increngatura de ganduri. Dar realitatea este unita si intreaga si in ea toate lucrurile sunt
interconectate astfel incat nimic nu exista in sine insusi si datorita lui insusi. In realitate, fragmentele de gandire taie acest
spatiu de lucruri legate unele de altele, le taie in bucati de concepte.
· Mintea ganditoare este folositoare si o unealta puternica, dar este si foarte limitativa atunci cand va controleaza complet viata,
si nu mai realizati ca ea este numai un mic aspect al constiintei neconditionate care sunteti voi in esenta.
· Miracolul nu este un produs al mintii. Intelegerea adanca care este un miracol, apare prin simplul fapt al acordarii complete a
atentiei voastre cuiva sau unui lucru. Atentia este inteligenta primordiala, constiinta insasi. Ea dizolva barierele create de
gandirea conceptuala si cu asta vine si recunoasterea faptului ca nimic nu exista prin sine insusi. Ea intalneste observatorul,
iar ceea ce este observat este chiar campul unificat al constiintei. Este vindecatorul separarii.
· De fiecare data cand esti scufundat in gandirea compulsiva, tu fugi de ceea ce este. Si nu vrei sa fii acolo unde esti. Aici si
acum.
· Dogmele religioase, politice si stiintifice apar din credinta eronata cum ca gandirea poate constrnge si controla realitatea sau
adevarul. Dogmele sunt inchisori conceptuale colective. Si lucrul ciudat este ca oamenii isi iubesc temnita lor pentru ca le da
un sentiment de securitate si o falsa intelegere - acel ,,eu stiu asta”…
· Nimic nu produce mai multa suferinta umanitatii decat dogmele ei. Este adevarat ca fiecare dogma se naruie mai curand sau
mai tarziu, pentru ca realitatea ii va scoate pana la urma in evidenta falsitatea. Pana la urma iluzia fundamentala care tine
locul a ceea ce este, va fi si ea inlaturata. Care este aceasta iluzie de baza? Identificarea cu gandul.
· Terapia spirituala este trezirea din visul gandirii.
· Realitatea constiintei este mult mai vasta decat poate fi inteleasa cu mintea. Numai atunci cand nu mai credeti deloc in ceea
ce ganditi, numai atunci faceti un pas in afara gandirii si veti putea vedea clar, faptul ca ganditorul nu este ceea ce sunteti voi.
· Mintea exista intr-o stare continua de ,,nu este destul”, si intotdeauna este lacoma dupa mai mult. Cand te identifici cu mintea
te plictisesti si vrei sa te odihnesti foarte repede. A se plictisi inseamna ca mintea are o foame dupa mai multi stimuli, mai
multa hrana pentru gandire, dar foamea ei nu este satisfacuta niciodata.
· Cand esti plictisit, atunci poti sa satisfaci foamea mintii luand o revista, dand un telefon, sau butonand televizorul, navigand
pe internet, mergand la cumparaturi, sau si asta nu este nenormal, transferand sentimentul de lipsa si nevoia mintii de mai
mult, la corp, indopandu-l regulat cu mai multa hrana. Sau poti sta asa, plictisit, adunandu-te si doar sa observi cum este cand
esti plictisit, odihnindu-te si doar sa obesrvi. Si stai asa in reapos. Atunci cand aduci constiinta in aceasta traire, deodata,
apare un spatiu si o liniste, asa cum stai tu acolo. La inceput mai putina, dar odata cu cresterea sentimentului interior de
spatiu, senzatia de plictiseala va incepe sa se diminueze din intensitate si din semnificatie. Asa ca,… chiar si plictiseala va
poate invata cine sunteti si cine nu sunteti voi.
· Si atunci veti descoperi ca un om plictisit nu este ceea ce pare a fi. Plictiseala, mania, intristarea, sau teama nu sunt ceea ce
sunteti voi in esenta. Ele sunt conditionari ale mintii umane. Ele vin si pleaca.
· Nimic din ceea ce vine si pleaca nu sunteti voi!
· Sunt plictisit. Cine stie asta? Sunt suparat, trist si mi-e teama. Cine stie asta? Voi sunteti cel ce stie, nu conditionarile.
· Orice fel de prejudiciu, va inplica intr-o identificare cu mintea ganditoare. Asta inseamna ca voi nu mai puteti vedea cealalalta
fiinta umana deloc, ci priviti numai la propriul concept care intruchipeaza acel om. Asa ca, a reduce viul, o alta fiinta la un
concept, este deja o forma de violenta.
· Gandirea care nu este inradacinata in constiinta libera devine disfunctionala si se sutine doar pe sine. Iar lipsa inteligentei
totale, lipsa miracolului din viata noastra este extrem de periculaosa si distructiva. Aceasta este de fapt starea ,,normala” a
aproape intregii omeniri. Apoi, amplificarea gandirii prin stiinta si tehnologie, care in sine nu este nici buna nici rea, dar are
totusi consecinte distructive, pentru ca prin ele prea des gandirea este orientatata in afara, la ceea ce se intampla, si de aceea
nu are radacini in constiinta neconditionata.
· Urmatorul pas in evolutia umanitatii este sa transcezi gandirea. Aceasta este acum cea mai urgenta sarcina a noastra. Asta nu
inseamna sa nu mai gandesti deloc, ci doar simplu, sa nu te mai identifici cu gandul pentru a nu mai putea fi posedat de el.
· Simte energia din interiorul corpului tau. Atunci imediat zgomotul mental incetineste si pana la urma inceteaza. Simte aceasta
energie in bratele tale, in picioare, in abdomen si in pieptul tau. Doar simtiti viata care sunteti, viata care anima trupul.
· Atunci corpul vostru devine, am putea spune o usa deschisa spre un sentiment adanc de viu care este in spatele emotiilor
fluctuante si a gandirii voastre.
· Este o stare de viu in voi, pe care o puteti simti cu toata fiinta voastra, nu numai in cap. Fiecare celula este vie, in aceasta
prezenta, care este tot ce exista, si in care voi nu mai aveti nevoie sa ganditi. Uneori, in aceea stare, daca gandul mai este
necesar pentru ceva scopuri practice, el este acolo. Mintea mai poate inca sa opereze, si ea va lucra chiar minunat atunci cand
marea inteligenta care sunteti voi in esenta o va folosi si se va exprima pe sine prin ea.
· Nu ar trebui sa treceti cu vederea perioadele de pauza in care voi sunteti constienti, dar fara ganduri – ele apar uneori in mod
natural si spontan in viata voastra. Puteti fi angajati intr-o activitate normala, sau sa va plimbati prin camera, sau sa asteptati
la casa de bilete a aeroportului, si atunci,… sa stati asa, intr-o stare de completa prezenta fara minte,… gandurile fiind atunci
inlocuite cu aceasta stare de constiinta a prezentei. Sau puteti sa stati,… fara sa faceti nimic, doar uitandu-va la cer, spre
exemplu, sau ascultand pe cineva si asta fara sa aveti nici-un comentariu intern, mental. Atunci perceptiile voastre vor deveni
clare ca si cristalul, neumbrite de ganduri.
· Pentru minte, toate lucrurile astea nu sunt importante, pentru ca ea are ceva mult mai important la care sa se gandeasca. Si
deasemenea lucrurile acestea nu pot fi memorate si de aceea s-ar putea sa nu le observati si sa le treceti cu vederea, pentru ca
ele deja se intampla.
· Adevarul este ca lucrul acesta este de fapt cel mai important lucru care vi se poate intampla in viata voastra. El este inceputul
unei schimbari si a unei treceri de la gandire la constiinta prezentei.
· Obisnuindu-va cu starea de ,,a nu sti nimic” aceasta stare va va conduce dincolo de minte pentru ca gandirea cauta
intotdeauna sa concluzioneze si sa interpreteze. Si ii este teama de a nu sti nimic. Asa ca atunci cand veti accepta sa nu mai
stiti nimic, chiar atunci, in clipa aceea, voi veti trece dincolo de minte. Si atunci o cunoastre adanca care nu este canceptuala
iese la suprafata, in aceea stare.
· Creatiile artistice, sportul, dansul, invatatul, cansilierea – tot ce este mai bun in orice stiinta se obtine in momentul cand
mintea ganditoare nu mai este deloc inplicata, sau are doar un loc secundar. Atunci, o putere si o inteligenta infinit mai mare
decat voi si totusi una in esenta cu voi, este ceea care se exprima atunci, creend. Si nu mai este si nici-un proces de decizie, -
de cum sa se faca lucrurile - se intampla numai o actiune potrivita, si voi nu sunteti cel ce o faceti. Maretia vietii este opusul
controlului. Numai atunci voi va aliniati de fapt, cu aceasta constiinta minunata. In clipa aceea, ea este ceea care actioneaza,
vorbeste, sau face ceva.
· Un moment de pericol poate aduce la o oprire temporara a curgerii gandurilor si lucrul acesta va va da gustul a ceea ce
inseamna sa fii prezent, alert si treaz.
· Adevarul este infinit mai cuprinzator decat poate mintea noastra sa cuprinda. Si nici-un gand nu poate cuprinde Adevarul. In
cel mai bun caz, poate doar sa indice spre el. De exemplu, se spune: ,,toate lucrurile sunt una”. El este un indicator, nu o
explicatie. Sa intelegi aceste cuvinte, inseamna sa simti in adancul sufletului tau, adevarul spre care ele arata.
Eckhart Tole
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu